Tipul pe care îl vedeți în imaginea din dreapta este președintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush. Sunt sigur însă că știți cum arată dumnealui, mai ales acum, după ce a vizitat România cu mare pompă. Am urmărit și eu vizita lui, la televizor, din curiozitate, și nu-mi pare rău pentru timpul acordat, pentru că a fost interesant și mi-au venit niște idei noi despre care aș vrea chiar să scriu câte ceva. Deci, au fost multe steaguri, flori, copii cântând, tot ce a fost posibil și imposibil. Tot acolo, la televizor s-au acordat tot fel de epitete pentru acest oaspete, însă cel mai des menționat a fost "cel mai puternic om din lume", "cel mai bine păzit", "cel mai important", "cel mai".. Iată, ne-a vizitat și pe noi, ne-a invitat. Toți se apleacă, totuși "cel mai" a venit..

În toate părerile mele mereu încerc să fiu realist, dar până acum n-am fost critic (poate doar un pic) despre România, vă spun un lucru care mă fascinează într-adevăr. Și, după părerea mea, acela nu este chiar unul pozitiv. Mă refer acum la absența voinței de a fi autentic. Atunci când mă uitam la vizită nu mă părăsea senzația că, jumatatea din lumea care s-a adunat în piață la București ar pleca imediat cu domnul președinte dacă ar fi avut de ales. Poate mă înșel, dar exact așa mi s-a părut.

Ceea ce am observat constă în faptul că, un român obișnuit vrea mereu să fie altcineva. În funcție conjunctura istorică, el vrea să fie orice alt drac - un sovietic, un francez, acum un american, dar niciodată român. Poate că, aceeași chestie se întâmplă cam peste tot într-un fel sau altul, dar n-am văzut fenomenul acesta dezvoltat atât de enorm altundeva (adaug imediat că n-am fost chiar peste tot și pot greși). Și îmi pare foarte rău, în special privind limba și dându-mi seama cât de unică este, fiind o combinație minunată între elemente latine și slave, la fel ca și cultura, obiceiurile. Toate astea sunt extraordinar de interesante și ar fi un mare păcat să se piardă sub influențe externe, cum ar fi curentele adoptări enorme ale cuvintelor din limbi "bune" făcând cele vechi percepute ca "țărănești", iar cele preluate fiind "elevate" și "frumoase". Influența puternică se simte peste tot, se consideră mai bine să mănânci un hot-dog decât o tochitură, să porți chiloți (și nu numai) cu steagul american decât cu cel român. Un alt exemplu din experiența mea a fost cazul când am auzit doi romani vorbind englezește între ei ca să arate celorlalți că știu această limbă. Se chinuiau mult.. Jena. Având o diplomă în engleză cu dreptul de a o preda, eu niciodată nu voi vorbi în ea ca să demonstrez sau să conving pe cineva că o stiu și fac parte dintre cei "inteligenți". Pentru că, de obicei, se face altfel.

Iar de pe altă parte, cu vizita totul a fost decent. România fiind o țară modestă și știindu-și țelurile, l-a primit, l-a respectat și i-a aratat ospitalitatea sa într-un mod frumos. Subliniez modestitatea și cunoașterea țelurilor pentru că, de exemplu, țara de unde vin eu - Ucraina, până acum nu le știe prea bine, adică unde vrea să se integreze și ce fel de societate vrea să construiască. E firesc că aceasta este la nivel de guvern, iar oamenii se duc unde vor ei. Asta este, n-are sens să o ascund. Deci, în locul său, domnul Bush în ciuda faptului că este o rară plăcere să vezi o mimica inteligentă pe fața lui, tot a demonstrat un mare interes pentru țară, cum ar fi "salut" spus la începutul adresării, și un interviu cu un ziarist român în care Bush a menționat onoarea mare pentru el, vorbind diplomatic. Să spun sincer, mă așteptam să se compoarte mai mult ca un general guvernator al unei colonii. Oricum, mesajul este nu că e rau că a venit Bush sau că s-a facut invitația de intrare în NATO. Chiar dimpotrivă, cred că, se deschid multe perspective pentru România și o singură problemă rămâne. În această globalizare nu trebie pierdută autenticitatea și deosebirea culturală. Să sperăm că nu se va întâmpla așa ceva.

Ei, să terminăm cu politica. Descopăr recent că ating teme despre care niciodată n-am scris, dar mă gândeam că totuși poate interesa și opinia mea modestă pe cineva. Oricum, nu-mi place politica și nici nu vreau să mă dau drept un mare analist. Așa, observații, impresii de la TV. Gata. Și acum trecem la ceva mai interesant. Vroiam să scriu demult, vă prezint niște gânduri despre globalizare, dar un pic originale.

Cea mai mare culme este că, noi în Europa de est știm mai multe despre America, Marea Britanie, Germania și alte țări occidentale decât despre vecinii noștrii. Poate nu v-ați gândit la asta niciodată, dar dacș faceți o mică analiză, veți fi surprinși. Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovakia, Ucraina, Bielorusia.. restul părții noastre a lumii este o pată albă pentru un locuitor obișnuit al fiecăreia dintre aceste țări.

De ce nu s-a scris nici un articol despre "Filantropica" în rusește? De ce n-a văzut nimeni filmul nemaipomenit "Brat-2" (Fratele-2) rusesc în România? Dar nu numai cinematografia suferă, pentru că aceleași exemple se pot da și din domeniul muzicii. Poftim. La noi nu s-a auzit niciodata formația rock romaneasca "Iris", iar aici, de exemplu, rusească: "Aria" sau ucraineană "Okean Elzy"? Dacă mai cautăm cazuri, găsim cauza. În cazul celor două fete lesbiene de la "Tatu", cum a ajuns recunoașterea lor în România? Cam târziu peste 2 ani dupa ce s-au lansat melodiile care se aud acum. Vă spun de ce. Treaba este că, au început să fie promovate în Occident, și în România au ajuns dupa ce s-a făcut curba cel puțin prin Berlin și Londra. Din păcate, pe drumul direct, care este mai scurt, n-ar fi ajuns niciodată.

Privind toate faptele acestea îmi vine în cap ceva despre un fel de globalizare locală, prin mijloace de mass media specializate din Europa estică și poate cea centrală. Auditoriul deja este garantat datorită faptului că realitățile noastre seamăna mai mult între ele decât cu cele occidentale, și in ciuda faptului că, toți vrem să ne integrăm undeva, vom rămâne asemănători în felul de a gândi, privind valorile mentale precum și este clar că, rămânem la fel de apropriași geografic. Între țările noastre este mai ușor să calatoresti, să faci afaceri, pentru că la nivel de stat, de obicei, vecinii au niște avantaje. Dacă și opinia publica va urma aceeași cale, cu ajutorul mass media de acest gen, se pot obține rezultate interesante.