Abia alaltăieri am terminat de scris o notiță despre un eveniment din cultura românească modernă pentru publicul rusesc; deja l-am pus și în partea respectivă a sitului. A ieșit așa pentru că recent am văzut ceva ce m-a impresionat foarte mult și chiar am vrut să-mi împart impresiile cu cititorii care vin din locuri de unde n-au cum să afle. Acum vă spun și tema. Este vorba de filmul "Filantropica", de Nae Caranfil, cu actori foarte buni precum și cu ideea în sine minunată. Mă credeți sau nu, dar cel mai bun sistem de căutare din întregul Internet rusesc, yandex.ru, după solicitarea "filmul filantropica" gasește doar 44 de menționări între care vedem o descriere scurtă si repetetivă dintr-un festival de cinema care a avut loc anul ăsta la Moscova, și.. cam atât. Am spus că nu este cinstit să las situația să rămână așa de tristă. Notița asta a fost una dintre cele pe care, după parerea mea, nu trebuie să le traduc în română, căci cititorul local mai bine s-ar duce la un magazin de video să-și ia o casetă sau un DVD. Iar dacă nu o gasește, să meargă direct la cinematograf, unde am fost și eu la film de două ori. Mai bine să îl vedeți cu ochii voștri proprii ca să nu iasă un telefon stricat, sau ca în banc, când Sara îl sună pe Abram și spune că vine Pavarotii să cânte în oras. "Bai, nu-mi place Pavarotii", - răspunde dânsul, - "cântă urât, graseie și se bilbiește". "Dar unde l-ai auzit?", - întreabă Sara. "Pai, mi l-a cântat Rabinovici la telefon".

Deci duceți-vă să îl vedeți. Totuși aici vă spun câteva concluzii pe care le-am tras după vizionare. Voi încerca să vi le spun pe scurt (însă pe scurt de obicei nu prea iese ;). Filmul mi s-a părut extraordinar de bun, filmat decent și, ce contează mult într-adevăr, deștept. Luați un blockbuster de Hollywood, vizionați-l, și faceti comparație. Nu seamana? Ce surprinzător! Asta este, nu trăim în State. Și e bine. Pentru că diferă si realitățile noastre, mă refer acum la realități din Europa de est și cele din occident. În ultimul, credeți-mă pe cuvânt, filmul n-are ce căuta. În schimb, după parerea mea, trebuie difuzat mai departe în regiune, prin țările fostului bloc varșovesc. Dacă se ocupă distribuitorii de treaba această, măcar în mod experimental, filmul va avea un mare success. Să sperăm să ajungă și acolo.

Deci, am spus-o deja În notița aia, că de obicei nu scriu despre filme. Sunt mulți oameni, recenzenți specializați ai căror adrese ale siturilor fanii de cinema stiu deja prea bine. Și eu n-am chef să mă rătăcesc în mulțimea aceea. Dar observați ce impresionat sunt, și de aia îmi continui povestea..

Admit că-mi plac femeile (cred ca sunt normal ;). Înainte de a vedea filmul, preferam numai brunetele, pentru farmecul sau, și pentru că blondele sunt la modă de mase impotriva căreia eram tot timpul. Dar aceasta opinie a fost afectată foarte mult de actrița Viorica Voda, care în film este debutantă. Da, exact, "Filantropica" a fost primul film la ea. Bineînteles, am vrut și eu să-mi găsesc o imagine pentru desktop cu aceasta blondă nemaipomenită nudă. E dorință normală a fiecăruia programator, ca aibă ceva frumos de admirat pe ecran. Special, privind faptul că în film au fost niște scene care nu îl lasă indiferent pe orice bărbat fără probleme cu potența. Și, aproape plângeam, căci n-am găsit nici o fotografie. Ar fi fost ok, dacă nu găsisem numai cele nude, dar situația a apărut să fie și mai gravă. Am aflat nu numai că nu există nici un sit oficial, dar nici măcar un fan club micuț. Singura sursă decentă de informație este înregistrarea la cinemagia.ro, din fericire are și niște cadre din film, ceva de actori, dar foarte puțin, oricum.

Exact atunci mi-am amintit de un lucru care-mi place extraordinar de mult la Hollywood. Din păcate, aici, nu numai în România, ci în toata Europa estică nu știm deloc să facem profitul mai mare. Dacă creeam un film - ok, îl filmăm și îl vindem, atât. Cel mult scriem ceva în ziare și îl discutăm la servici și acasă. Apoi uităm. Iar băieții de la fabrica de vise americană ce fac? După ce se lansează un film la ei (indiferent dacă e bun sau cu efectele), se întâmplă încă câteva lucruri. În primul rând, se creează situl oficial - www.numele.filmului.com. Apoi, situl regizorului său (dacă ăla e debutant și n-are sit) - www.numele.regizerului.com, după ce siturile actorilor și un fan club oficial. Dar nouă de ce ne trebuie așa ceva? Într-adevăr, un ziar are tiraj de 80 000 exemplare iar Internet-ul doar 700 de milioane de utilizatori. Prea putin, sunt sigur și eu. Deci, nu este destinul meu să o admir pe Viorica pe desktop.. Păcat. În acest paragraf pun și un pont pentru cititori, dacă cineva este la fel de impresionat ca mine și ar vrea să facă un cub de fani. Din partea mea, se propune asistență de orice gen.

Și ca epilog, câteva vorbe despre tema filmului, presupunând că l-ați văzut. E clar că regizorul, același om care a scris și scenariul, este un geniu. Îl respect foarte mult mai degrabă fiindcă a găsit ideea chiar pe stradă, fără să meargă altundeva. Pur și simplu, mergând odată, a observat cerșetori, o parte obișnuită a peisajului de străzi din viața de zi de zi.

Sunt convins că fiecare știe sau măcar bănuiește că cerșitul este un business profitabil. Am auzit, de exemplu, că în orașul meu natal, un țigănaș mic poate face aproape 300$ pe lună. Sună foarte probabil, dar drace! Aceasta a fost venitul mediu al meu lucrând o lună de zile ca programator acolo. La mine, este imposibil să mă facă cineva milos cu hainele modeste și fața tristă, special dacă cerșetorul are vârstă potrivită pentru a munci. Singurul lucru pe care-l îi pot spune dacă mă deranjează prea tare, este "Du-te la muncă". Pe lângă faptul că "Filantropica" este o comedie, ea are înauntru și un mesaj social puternic care le poate strica "afaceri" unora. Știu câțiva oameni care nu mai dau bani la nenorociți după ce s-au uitat la film, și cu sigurantă aceasta consider un lucru pozitiv.